La vreme de necaz, De mulțumire · 2 min de citit
Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea să Îți mulțumesc cu vrednicie pentru viața pe care mi-ai dat-o? Tu m-ai chemat dintru adâncul neființei întru ființă. Tu, întru bunătatea Ta m-ai păzit până acum, mi-ai fost ajutător în necazuri și ai împlinit toate cele de trebuință mie. Tu ești Cel Ce priveghezi asupra mea, îndrepți pașii mei în calea cea dreaptă și în ispită îmi ești Apărător. Când mă abat pe căi pierzătoare, Tu mă întorci la calea poruncilor Tale, când mă poticnesc, îmi ești sprijinitor, când cad, mă ridici și, când mă rătăcesc, mă întorci și-mi deschizi părinteștile Tale brațe. O, cât de nemărginite sunt darurile Tale pentru mine învrednicindu-mă acestei vieți și în fiecare zi arătându-mi semne ale părinteștii Tale bunătăți și purtări de grijă. Plin, dar, de o vie recunostință, Ție îți închin toate zilele vieții mele și mai ales această zi de sărbătoare pentru mine. Și mă rog cu umilință ca, întru bunătatea Ta, să nu mă părăsești, în toată viata mea și întru înțelepciunea Ta să mă povățuiești totdeauna în calea binelui și a fericirii, pentru rugăciunile și mijlocirile sfântului (numele căruia l-ai primit la Botez) și ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.