Biblia sinodală · 36 de versete
1Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă între cei mari.
2Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul lui.
3Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă.
4Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni.
5Mulţi tirani au căzut pe pământ, iar cel la care nu se gândea nimeni a purtat stema.
6Mulţi puternici au fost necinstiţi foarte şi cei măreţi au fost daţi în mâinile altora.
7Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte.
8Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor.
9Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei.
10Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri,
11Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără de vină.
12Şi de vei alerga, nu vei prinde, şi de vei fugi, nu vei scăpa.
13Este câte un om care se osteneşte şi munceşte şi se sârguieşte şi cu atât mai mult este sărac.
14Este câte un om slab şi fără de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie,
15Şi ochii Domnului au căutat spre el cu bine şi l-au ridicat din smerenia lui şi au înălţat capul lui, şi s-au mirat de el mulţi.
16Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia de la Domnul sunt.
17Darul Domnului rămâne la cei binecredincioşi şi bunăvoinţa Lui în veac bine va spori.
18Este câte un om care se îmbogăţeşte prin multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este partea ostenelilor lui,
19Zicând: Am aflat odihnă şi acum voi mânca din bunătăţile mele,
20Şi nu ştie că vremea trece şi va muri şi le va lăsa altora.
21Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea îndeletniceşte-te şi petrece, şi întru lucrul tău sporeşte.
22Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduieşte în Domnul şi rămâi întru osteneala ta.
23Că lesne este înaintea Domnului a îmbogăţi pe cel sărac degrabă şi fără de veste.
24Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios şi într-un ceas, degrabă, răsare binecuvântarea Lui.
25Să nu zici: De ce am nevoie? Şi de acum, care va fi averea mea?
26Să nu zici: Am destule, pentru ce să mă mai necăjesc de acum?
27În ziua bunătăţilor este uitarea răutăţilor şi în ziua răutăţilor nu este pomenirea bunătăţilor.
28Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui.
29Vremea de restrişte aduce uitarea desfătărilor şi la sfârşitul omului se vor descoperi lucrurile lui.
30Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte omul.
31Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meşteşugirile celui viclean.
32Potârniche închisă în coşniţă, aşa este inima trufaşului, şi ca iscoada priveşte căderea.
33Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele şi pentru cele bune te va huli.
34Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele.
35Păzeşte-te de cel răufăcător, că rele meşteşugeşte, ca nu cumva să te facă să fii pururea de batjocură.
36Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el îţi va face tulburări şi te va înstrăina de la ale tale.