Biblia sinodală · 34 de versete
1Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său, şi cârmuirea omului priceput este cu bună rânduială.
2După cum este judecătorul poporului, aşa sunt şi slujitorii lui şi cum este mai-marele cetăţii, aşa sunt toţi cei ce locuiesc în ea.
3Un rege neînvăţat va pierde pe poporul său, şi cetatea sporeşte prin înţelepciunea mai-marilor ei.
4În mâna Domnului este stăpânirea pământului şi la vremea sa va ridica pe cel folositor la cârmuire.
5În mâna Domnului este izbânda omului şi Domnul este Cel Care pune mărirea Sa pe fruntea stăpânitorului.
6Să nu te mânii pentru orice nedreptate pe aproapele şi nimic nu face cu patimă şi cu nechibzuinţă.
7Urâtă este înaintea Domnului şi înaintea oamenilor trufia, căci faţă de amândoi ea este păcatul nedreptăţii.
8Împărăţia de la un neam trece la alt neam, pentru strâmbătăţi şi pentru semeţii şi pentru avuţii.
9Pentru ce se trufeşte cel ce este pământ şi cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu dinăuntrul său?
10Boala îndelungată o taie doctorul şi împăratul astăzi este şi mâine va muri.
11Că murind, omul va moşteni şerpi şi fiare şi viermi.
12Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut.
13Începutul păcatului este trufia, şi cel care stăruieşte în ea este ca şi când i-ar ploua urâciune.
14Pentru aceea, minunate certări a adus Domnul şi i-a surpat pe ei până în sfârşit.
15Scaunele celor mai mari le-a surpat Domnul şi a pus pe cei blânzi în locul lor.
16Rădăcinile neamurilor le-a smuls Domnul şi a răsădit pe cei smeriţi în locul lor.
17Țările neamurilor le-a surpat Domnul şi le-a stricat până la temeliile pământului.
18A slăbit pe mulţi dintre ei şi i-a pierdut şi a făcut să înceteze de pe pământ pomenirea lor.
19Nu s-a hărăzit oamenilor trufia, nici urgia mâniei celor care se nasc din femei.
20Care este neamul vrednic de cinste? Neamul omenesc.
21Care este neamul cel cinstit? Cel care se teme de Domnul.
22Care este neamul fără de cinste? Tot neamul omenesc.
23Care este neamul fără de cinste? Neamul care nu ţine poruncile.
24Între fraţi, povăţuitorul lor cinstit este, şi cei ce se tem de Domnul sunt la fel înaintea ochilor Lui.
25Lauda celui bogat şi a celui cinstit şi a celui sărac este frica Domnului.
26Nu este drept a batjocori pe săracul cel înţelept şi nu se cuvine a mări pe omul cel păcătos.
27Cel mare şi judecătorul şi cel puternic se vor mări, dar nici unul dintre ei nu este mai mare decât cel care se teme de Domnul.
28Robului înţelept îi vor sluji cei slobozi şi bărbatul înţelept nu va cârti când este dojenit.
29Nu te face înţelept când faci lucrul tău, nu te mări în vremea necazului tău.
30Mai bun este cel care lucrează întru toate, decât cel care umblă sau se măreşte şi este lipsit de pâine.
31Fiule, întru smerenie măreşte sufletul tău şi îi dă lui cinste după vrednicia lui.
32Pe cel care păcătuieşte asupra sufletului său, cine-l va îndrepta? Şi cine va cinsti pe cel care îşi face de ocară viaţa sa?
33Săracul este cinstit pentru ştiinţa sa şi cel bogat este cinstit pentru avuţiile sale.
34Iar cel care este de laudă întru sărăcie, cu cât mai mult ar fi de cinste dacă ar ajunge bogat? Şi cel dispreţuit întru avuţie, în sărăcie cu cât mai mult va fi dispreţuit?