Biblia sinodală · 31 de versete
1Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş asemenea lui va fi.
2Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu cel mai tare decât tine şi mai bogat nu te însoţi.
3Cum se va întovărăşi oala de pământ cu căldarea? Căldarea va izbi oala, şi oala se va sparge.
4Bogatul a făcut strâmbătate, şi tot el s-a mâniat.
5Celui sărac i s-a făcut strâmbătate şi el se roagă pentru iertare.
6Până îi vei fi de folos, va lucra cu tine; iar de vei ajunge sărac te va părăsi.
7De ai, va trăi cu tine, şi te va săraci şi nu-i va fi milă.
8Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va zâmbi şi-ţi va da nădejde.
9Va grăi ţie cele bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Şi te va îndatora cu ospeţele sale până ce-ţi va goli punga de două, trei ori şi mai pe urmă va râde de tine.
10După aceea te va vedea şi te va părăsi şi va da din cap în faţa ta.
11Ia aminte să nu te înşeli şi să nu te copleşească veselia ta.
12Când te cheamă cel puternic, fă-te ca şi cum te-ai feri şi cu atât mai mult te va chema.
13Nu te vârî, ca să nu fii dat afară, nici nu sta departe, ca să nu fii uitat.
14Nu lungi vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui.
15Că te va ispiti cu vorba cea multă şi, ca şi cum ar râde, te va întreba.
16Nemilostiv este cel care nu-şi ţine cuvintele, şi nu vei scăpa de rău şi de legături.
17Păzeşte-te şi foarte bine ia seama, fiindcă umbli spre căderea ta.
18Tot dobitocul iubeşte pe cel asemeni sieşi şi tot omul pe aproapele său.
19Tot trupul se însoţeşte cu cel de felul său şi omul se va însoţi cu cel asemenea lui.
20Oare se va însoţi lupul cu mielul? Aşa şi cel păcătos cu cel cuvios.
21Ce pace are leoaica cu câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel sărac?
22Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustiu; aşa şi păşunea celor bogaţi sunt săracii.
23Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi este urât săracul.
24Pe bogat, când se clatină, îl reazimă prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de prietenii săi.
25Bogatul, când alunecă, mulţi sunt care îl sprijină; când spune cuvinte nebuneşti, îi dau dreptate.
26Cel smerit a greşit, şi toți îl ceartă pe el; grăit-a înţelepţeşte, şi nu este băgat în seamă.
27Bogatul a vorbit, şi toţi au tăcut, şi cuvântul lui până la nori l-a înălţat.
28Săracul a grăit, şi zic: Cine este acesta? Şi de se împiedică, îl răstoarnă pe el.
29Bună este avuţia la cel care este fără de păcat şi rea este sărăcia în gura celui nelegiuit.
30Inima omului schimbă faţa lui ori spre bune, ori spre rele.
31Faţa veselă este semn că inima întru cele bune petrece; iar aflarea înţelepciunii cere cugetare cu osteneală.