Biblia sinodală · 27 de versete
1Fericit bărbatul care n-a alunecat cu gura sa şi nu se răneşte cu amărăciunea păcatului.
2Fericit este cel pe care nu-l învinovăţeşte sufletul lui şi care n-a căzut de la nădejdea sa.
3Bărbatului zgârcit nu-i sunt bune avuţiile, şi omul pizmătăreţ ce înţelege din averea sa?
4Cel care adună, lipsindu-se pe sine, altora adună şi cu bunătăţile lui alţii se vor desfăta.
5Cel care este rău pentru el însuşi cui va fi bun? Şi nu se va veseli cu averile sale.
6Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuieşte pe sine; şi aceasta este răsplătirea răutăţii lui.
7Şi de face bine, din uitare face; iar mai pe urmă arată răutatea sa.
8Rău este cel care pizmuieşte cu ochiul, și cel care îşi întoarce fața, şi cel care trece cu vederea sufletele.
9Ochiul lacomului nu se satură cu partea sa şi nedreptatea celui rău usucă sufletul.
10Ochiul rău pizmuieşte pentru pâine şi la masa sa va fi lipsit.
11Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice.
12Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat.
13Mai înainte de a muri fă bine prietenului şi după cât poţi întinde şi dă lui.
14Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi partea ta din bucuria cuviincioasă să nu te treacă.
15Oare nu altora vei lăsa averea ta şi bunurile tale nu vor fi împărţite la sorţi?
16Dă şi ia şi sfinţeşte-ţi sufletul; că în şeol nu este a căuta desfătări.
17Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură din veac este cu moarte a muri.
18Ca frunzele cele ce înverzesc în capac des, unele cad, altele răsar,
19Aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul moare şi altul se naşte.
20Tot lucrul ce se strică se sfârşeşte, şi cel ce-l face se va duce cu el.
21Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu pricepere;
22Cel care socoteşte căile ei în inima sa şi cele ascunse ale ei le gândeşte;
23Cel care aleargă după ea ca un iscoditor şi la căile ei priveghează;
24Cel care se uită pe ferestrele ei şi la uşile ei ascultă.
25Cel care sălăşluieşte aproape de casa ei va împlânta ţăruşii în pereţii ei, va întinde cortul său în preajma ei şi se va sălăşlui întru odihna bunătăţilor.
26Va pune pe fiii săi sub acoperământul ei, şi sub ramurile ei va petrece.
27Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru mărirea ei se va odihni.