Biblia sinodală · 28 de versete
1Lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi; cine dispreţuieşte puţinul pe care-l are se păgubeşte degrabă.
2Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi.
3Şi cel care se lipeşte de desfrânate va fi mai nechibzuit;
4Moliile şi viermii îl vor moşteni, şi sufletul nelegiuit se va stârpi.
5Cel care crede curând este uşor de inimă şi cel care păcătuieşte asupra sufletului său greşeşte.
6Cel desfătat cu inima va fi hulit şi cel care urăşte vorba mai puţin rău va avea.
7Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi nimic nu ţi se va împuţina.
8Către prieten şi către vrăjmaşi nu povesti, şi, de nu este păcat, nu-l descoperi.
9Că te-a ascultat şi te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
10Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
11Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naşte prunc.
12Săgeată înfiptă în coapsele trupului, aşa e cuvântul în inima nebunului.
13Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea şi, dacă a făcut, să nu mai facă.
14Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis şi, de a zis, să nu mai zică.
15Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, şi nu crede tot cuvântul.
16Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, şi cine n-a greşit cu limba sa?
17Dojeneşte pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoşezi, şi dă loc legii Celui Preaînalt.
18Toată înţelepciunea este în frica Domnului, şi în toată înţelepciunea este împlinirea legii.
19Şi nu este înţelepciunea ştiinţa răutăţii; şi unde este sfatul păcătoşilor, nu este înţelepciune.
20Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu are răutate.
21Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă legea.
22Este un soi de isteţime în treburi care este nedreaptă, şi este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
23Este câte unul care face rău, şi umblă smerit, şi cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleşug;
24Care-şi pleacă fața sa şi se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ţi strice;
25Şi măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
26Din vedere se cunoaşte omul, şi din chipul feţei se cunoaşte cel înţelept.
27Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi călcătura lui vestesc ce este în el.
28Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit şi câteodată cel care tace se dovedeşte înţelept.