Biblia sinodală · 32 de versete
1Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie,
2Şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă.
3Precum este năzuinţa famenului a se apropia de fecioară, aşa este cel care face judecată cu sila.
4Este câte unul care tace şi se află înţelept, şi este câte unul care se face urât pentru vorba cea multă.
5Şi este unul care tace, pentru că n-are ce să răspundă, şi altul care tace, pentru că ştie că este vremea să tacă.
6Omul înţelept va tăcea până la vreme, iar cel îngâmfat şi nebun va trece peste vreme.
7Cel care înmulţeşte cuvintele se va face urât tuturor, şi cel înfumurat de asemenea.
8Este spor care aduce omului pagubă şi este câştig spre nenorocire.
9Este dare care nu-ţi va folosi, şi este dare cu îndoită răsplătire.
10Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă.
11Câte unul cumpără multe cu puţin, şi altul plăteşte cu şapte părţi mai mult.
12Cel înţelept în cuvinte se va face iubit, iar darurile celor nebuni se vor lepăda.
13Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi; că ochii lui, în loc de unul, sunt mulţi.
14Puţine va da şi multe va cere, şi va deschide gura sa ca un ispravnic.
15Astăzi va da împrumut, şi mâine va cere înapoi. Urât om este unul ca acesta.
16Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu primesc nici o recunoştinţă.
17Cei care mănâncă pâinea mea sunt răi cu limba.
18De câte ori şi câţi îl vor batjocori pe el?
19Mai bună este căderea pe pământ, decât căderea din pricina limbii; aşa şi căderea celor răi va veni degrabă.
20Un om urâcios este ca o glumă proastă, repetată într-una de neghiobi.
21Din gura celui prost nu se primeşte o pildă, că nu o va zice la vremea ei.
22Sunt oameni care sunt opriţi de la păcat din pricina sărăciei; aceştia, în somnul lor, nu sunt prigoniţi de remuşcări.
23Este câte unul care-şi pierde viaţa din ruşine neînţeleaptă şi de dragul unui nebun se ruinează.
24Şi este câte unul care pentru ruşine face făgăduieli mari prietenului, şi-l câştigă pe el vrăjmaş în zadar.
25Batjocură rea este la om minciuna, în gura celor neînvăţaţi pururea va fi.
26Mai bun este furul decât cel care pururea minte; iar amândoi vor fi moştenitorii pieirii.
27Năravul omului mincinos este ocară şi ruşinea lui este cu el pururea.
28Cel înţelept la cuvânt se va înălţa şi omul înţelept va plăcea celor mari.
29Cel care lucrează pământul va înălţa stogul său, şi cel care place celor mari se va curăţi de nedreptate.
30Ospeţele şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca zăbala în gură, abat mustrările.
31Înţelepciunea ascunsă şi comoara neştiută, ce folos este de amândouă?
32Mai bun este omul care îşi ascunde nebunia sa, decât omul care îşi ascunde înţelepciunea sa.