Biblia sinodală · 30 de versete
1Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi toţi vor şuiera spre batjocura lui.
2Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel care îl va ridica îşi va scutura mâna.
3Ruşine tatălui este fiul neînvăţat; iar când este o fiică, ea s-a născut spre paguba părintelui său.
4Fiica înţeleaptă face bogat pe bărbatul său; iar cea fără de ruşine este de întristare celui ce a născut-o.
5Fiica fără ruşine face să roşească şi pe tată şi pe bărbat şi de amândoi este dispreţuită.
6Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite; bătăile şi certarea în toată vremea sunt înţelepciune.
7Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel care doarme.
8Ca şi cum ar povesti celui care dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui nebun, şi la sfârşit va zice: Ce este?
9Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea.
10Mai cu dulceaţă să plângi pe mort, pentru că s-a odihnit; iar viaţa nebunului mai rea este decât moartea.
11Plânsul pentru mort să fie şapte zile; iar pentru cel nebun şi nelegiuit, în toate zilele vieţii lui.
12Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului.
13Fereşte-te de el, ca să nu ai necaz şi să nu te întinezi, atingându-te de el.
14Fereşte-te de el şi vei afla odihnă şi nu te împovăra cu nebunia lui.
15Ce este mai greu decât plumbul şi cum se cheamă el? Nebunul.
16Mai lesne este a purta nisip, sare şi fier, decât a locui cu un om fără minte.
17Încheietura de lemn legată în zidul casei nu se va prăbuşi de cutremur; aşa inima cea întărită în cugetul sfatului, în nici un timp nu se va teme.
18Inima aşezată pe cugetul înţelegerii este ca podoaba cea făcută pe peretele neted.
19Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima fricoasă, în cugetul nebunului, nu va sta înaintea oricărei frici.
20Cel care împunge ochiul va scoate lacrimi, şi cel care împunge inima răscoleşte simţirea.
21Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten strică prietenia.
22Asupra prietenului de vei scoate şi sabia, să nu te deznădăjduieşti, căci el n-o va întoarce asupra ta.
23Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare,
24Afară de batjocură, de trufie, de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot prietenul.
25Să ai credinţă către aproapele tău întru sărăcia lui, ca împreună cu el să te saturi de bunătăţile lui, când va fi bogat.
26În vremea nevoii lui să rămâi la el, ca întru moştenirea lui împreună să moşteneşti.
27Înaintea focului se arată întâi abur de cuptor şi fum; aşa înaintea vărsărilor de sânge, întâi înjurăturile.
28Pe prieten a-l acoperi nu mă voi ruşina şi de la faţa lui nu mă voi ascunde deloc.
29Şi dacă rele mi s-ar întâmpla din pricina lui, oricine va auzi se va feri de el.
30O, de ar pune cineva pază gurii mele, şi peste buzele mele pecete de înţelepciune, ca să nu cad din pricina ei şi să nu mă piardă limba mea!