Biblia sinodală · 34 de versete
1Tot prietenul zice: Eu am ţinut prietenia cu el, dar el este prieten numai cu numele.
2Oare nu este întristare până la moarte, când tovarăşul şi prietenul se fac duşmani?
3O, rău gând! De unde te-ai ivit să acoperi pământul cu vicleşug?
4Tovarăşul cu prietenul trăiesc bine în veselie; iar în vremea necazului se fac potrivnici.
5Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului.
6Să nu uiţi pe prietenul tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale.
7Tot sfetnicul îşi laudă sfatul; ci este câte unul care dă sfat cu gândul la interesele lui.
8Păzeşte-ţi sufletul tău de sfetnic şi cunoaşte întâi care este lipsa lui, că el urmăreşte interesul lui,
9Ca nu cumva să arunce mreaja asupra ta şi să-ţi zică: Bună este calea ta şi va sta în preajmă ca să vadă ce ţi se va întâmpla.
10Nu te sfătui cu cel care te trece cu vederea, şi de cel care îţi pizmuieşte soarta, ascunde-ţi sfatul tău;
11Nici cu femeia despre potrivnica sa, nici cu cel fricos despre război,
12Nici cu neguţătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare,
13Nici cu cel pizmaş despre mulţumire, nici cu cel nemilostiv despre îndurare,
14Nici cu cel leneş despre tot lucrul, nici cu sluga cea de casă despre săvârşire, nici cu sluga cea leneşă despre multă lucrare.
15Despre nimic nu te sfătui cu aceştia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei cunoaşte că ţine poruncile Domnului,
16Al cărui suflet este ca şi sufletul tău şi, de vei cădea, îl va durea împreună cu tine.
17Sfatul inimii ţi-l întăreşte, că nu-ţi este ţie mai credincios altul decât acela.
18Că sufletul omului se obişnuieşte uneori a vesti pe om mai mult decât şapte iscoade, care şed în loc înalt ca să ia seama.
19Şi întru toate acestea te roagă Celui Preaînalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta.
20Începutul a tot lucrul este cuvântul, şi înainte de toată fapta este sfatul.
21Semnul schimbării inimii este faţa şi se arată în patru chipuri: binele şi răul, viaţa şi moartea şi limba pururea stăpâneşte pe acestea.
22Este câte un om înţelept care pe mulţi învaţă şi sufletului său îi este fără de folos.
23Cel care se arată înţelept în cuvinte, urât va fi şi se va lipsi de toată hrana,
24Că nu s-a dat lui dar de la Domnul; că de toată înţelepciunea este lipsit.
25Dar este câte unul înţelept pentru sufletul său şi roadele înţelegerii lui sunt crezute.
26Bărbatul înţelept învaţă pe poporul său şi roadele înţelegerii lui rămân.
27Bărbatul înţelept se va umple de binecuvântare şi-l vor ferici toţi cei care îl vor vedea.
28Viaţa omului are zile nenumărate şi zilele lui Israel sunt nenumărate.
29Cel înţelept întru poporul său va moşteni credinţa şi numele lui în veac va fi viu.
30Fiule! În viața ta cercetează-ți sufletul tău şi vezi ce este rău şi nu-i da lui!
31Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot binevoieşte.
32Nu fi nesăţios în nici o desfătare, şi nu te apleca la mâncăruri multe.
33Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare.
34Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa.