Biblia sinodală · 46 de versete
1Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul.
2Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar.
3Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat.
4Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele.
5Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui?
6Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate.
7Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea;
8Spiţerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este peste faţa pământului.
9Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui.
10Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta.
11Dă miros cu bună mireasmă şi pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile.
12Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă.
13Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă.
14Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă.
15Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului.
16Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi, ca şi cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea.
17Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu trece cu vederea înmormântarea lui.
18Amară plângere fă şi fierbinte tânguire.
19Şi te jeleşte, după vrednicia lui, o zi sau două, pentru a goni clevetirea şi te mângâie de întristare.
20Că din întristare vine moarte, şi întristarea inimii slăbeşte vârtutea.
21Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă împovărată împinge inima la blestem.
22Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de pe urmă.
23Şi nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat şi acestuia nu vei folosi şi ţie însuţi vei face rău.
24Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi a ta: mie ieri, şi ţie azi.
25Cu odihna mortului fă să înceteze pomenirea lui şi te mângâie despre el pentru ieşirea duhului lui.
26Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi.
27De ce înţelepciune se va umple cel care ţine plugul şi se făleşte cu mânuirea boldului,
28Care mână boii şi-şi trece viaţa cu ei şi vorba lui este numai despre viței?
29Tot gândul lui este cum să întoarcă brazda şi privegherea lui va fi despre hrana boilor.
30La fel este cu orice dulgher şi orice zidar, care noaptea şi ziua le petrece muncind.
31La fel, cel care sapă săpături de peceţi; gândul lui este cum să schimbe chipurile.
32Inima sa o va sili, ca să asemene desenul şi privegherea lui, ca să săvârşească lucrul.
33Aşa meşterul de fier, şezând lângă nicovală, se deprinde cu greutatea fierului.
34Aburul focului va învârtoşa carnea lui şi cu înfierbântarea cuptorului se va lupta.
35Sunetul ciocanului umple urechea lui şi ochii lui urmăresc asemănarea lucrului plănuit.
36Inima sa o va pune spre săvârşirea lucrurilor şi privegherea lui este ca să le împodobească după ce le săvârşeşte.
37Tot aşa olarul, şezând la lucrul său şi învârtind cu picioarele sale roata,
38Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă.
39Cu mâinile sale va închipui lutul şi sub picioarele sale va îndupleca vârtoşia lutului.
40Inima sa o va da ca să săvârşească netezirea şi privegherea lui ca să curețe cuptorul.
41Toţi aceştia întru mâinile lor nădăjduiesc şi fiecare în meşteşugul său este înţelegător.
42Fără de aceştia nu se zideşte cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate.
43Dar la adunare nu vor trece mai sus; şi aşezământul judecăţii nu este pentru ei, nici vor arăta dreptatea şi judecata.
44Şi în pilde nu se vor pricepe.
45Ci ei întăresc zidirile veacului şi pofta lor este lucrarea meşteşugului.
46Altfel este cel care îşi închină sufletul său şi cugetă în legea Celui Preaînalt.