Biblia sinodală · 18 de versete
1Pomenirea lui Iosia este binemirositoare ca tocmirea tămâiei, meşteşugită de făcătorul de miresme.
2În toată gura, ca mierea se va îndulci şi ca muzica la ospăţul vinului.
3Acesta a îndreptat şi a întors poporul şi a stricat urâciunile fărădelegii.
4A îndreptat către Domnul inima sa, în zilele celor fără de lege, a întărit dreapta credinţă.
5Afară de David şi de Iezechia şi de Iosia, toţi au păcătuit.
6Pentru că au părăsit legea Celui Preaînalt, regii lui Iuda au încetat, pentru că au dat puterea lor altora şi mărirea lor neamului străin.
7Au ars cetatea cea aleasă a sfinţirii şi au pustiit căile ei, din pricina lui Ieremia,
8Că l-au chinuit pe el, care din pântece s-a sfinţit proroc, ca să dezrădăcineze şi să necăjească şi să piardă şi asemenea să zidească şi să sădească.
9Iezechiel a văzut vedenia măririi, care i s-a arătat lui prin carul heruvimilor.
10Şi mi-aduc aminte şi de Iov, care a ţinut bine toate căile dreptăţii.
11Și oasele celor doisprezece proroci să odrăslească din locul lor!
12Şi a mângâiat pe Iacov şi i-a mântuit pe ei cu credinţa nădejdii.
13Cum vom mări pe Zorobabel? Că şi el este ca o pecete în mâna dreaptă.
14Tot aşa Iosua, fiul lui Iosedec; căci în zilele lor au zidit iarăşi locaşul Domnului şi au înălţat templu sfinţit Domnului, spre mărire veşnică.
15Şi pomenirea lui Neemia este întru multă vreme, cel ce ne-a ridicat nouă zidurile cele căzute şi a întărit porţi şi izvoare şi a ridicat casele noastre.
16Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că şi el a fost răpit de pe pământ.
17Nici ca Iosif care s-a făcut bărbat povăţuitor fraţilor, întărire poporului, iar oasele lui s-au ascuns cu grijă.
18Set şi Sem între oameni s-au mărit şi mai mult decât toată suflarea întru zidirea lui Adam.