Biblia sinodală · 31 de versete
1Simon, fiul lui Onie, preotul cel mare, în viaţa sa a sprijinit templul Domnului şi în zilele sale a întărit locaşul cel sfânt.
2Şi de el a fost ridicat zidul îndoit de mare, turnurile de la colţuri şi zidul din jurul altarului.
3În zilele lui s-a săpat casa apelor, un strângător larg ca marea;
4El a păzit pe poporul său de cădere şi a întărit cetatea împotriva năvălirilor duşmane.
5Cât de măreţ era el în şuvoiul poporului, când ieşea din templul Domnului!
6Ca luceafărul de dimineaţă în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei;
7Ca soarele strălucind peste locaşul Celui Preaînalt şi ca arcul curcubeului luminând în norii slavei;
8Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca floarea crinului la curgerea apelor;
9Ca odrasla Libanului în zilele verii, ca focul şi ca tămâia pe căţuie;
10Ca vasul cel de aur, bătut şi împodobit cu tot felul de piatră scumpă;
11Ca măslinul ce odrăsleşte roade şi ca chiparosul ce se înalţă în nori.
12Când lua el haina măririi şi se îmbrăca în toată podoaba,
13Când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de slavă sfântul locaş, iar când primea părţile din mâinile preoţilor şi el stătea lângă focul de pe altar,
14Împrejurul lui fiind cununa fraţilor; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, şi ei îl înconjurau pe el ca stâlpările de finic.
15Şi toţi fiii lui Aaron erau întru mărirea lor şi jertfele Domnului erau în mâinile lor, înaintea a toată adunarea lui Israel.
16Şi slujind la altar, să împodobească jertfa Celui Preaînalt Atotţiitorului,
17Întindea la cupă mâna sa şi luând din sângele strugurelui,
18Vărsa la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă Celui Preaînalt, Împăratului tuturor; atunci strigau fiii lui Aaron din trâmbiţele lor de aramă.
19Au făcut auzit glas mare întru pomenire înaintea Celui Preaînalt.
20Atunci tot poporul împreună s-a grăbit şi a căzut cu faţa la pământ, ea să se închine Domnului său atotţiitorul, Dumnezeului Celui Preaînalt.
21Şi au lăudat cântăreţii cu glasurile lor în casa cea mare, s-a îndulcit viersul şi s-a rugat poporul Domnului Celui Preaînalt cu rugăciune înaintea Celui milostiv, până ce s-a săvârşit podoaba Domnului şi slujba Lui s-a încheiat.
22Atunci, coborându-se, a ridicat mâinile sale peste toată adunarea fiilor lui Israel ca să dea binecuvântarea Domnului cu buzele sale şi, rostind numele Domnului, întru numele Lui să fie lăudat.
23Şi ei se închinau încă o dată, ca să primească binecuvântare de la Cel Preaînalt.
24Şi acum, binecuvântaţi pe Dumnezeu, toţi, pe Cel care face lucruri mari pretutindeni.
25Cel care înalţă zilele noastre din sânul mamei şi face cu noi după mila Sa
26Să ne dea nouă veselia inimii şi să fie pace în zilele noastre întru Israel, până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credinţa milei Sale şi în zilele Lui să ne izbăvească.
27Două neamuri a urât sufletul meu şi al treilea nu este neam:
28Cei care şed în muntele Samariei, Filistenii şi poporul cel nelegiuit care locuieşte în Sichem.
29Învăţătura înţelegerii şi a ştiinţei am scris în cartea aceasta eu, Isus, fiul lui Sirah din Ierusalim, care a vărsat ploaie de înţelepciune din inima sa.
30Fericit este cel care va petrece întru acestea; şi cel care va pune acestea în inima sa înţelept va fi.
31Că de va face acestea, la toate va birui, că lumina Domnului este poteca lui şi dă celor credincioşi înţelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!