Facerea 45

1Atunci Iosif, nemaiputându-se stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de faţă, a strigat: «Daţi afară de aici pe toţi!». Şi nemairămânând nimeni cu el, Iosif s-a descoperit fraţilor săi,

2Plângând tare, şi au auzit toţi Egiptenii şi s-a auzit şi în casa lui Faraon.

3Şi a zis Iosif către fraţii săi: «Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?». Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinşi de frică.

4Apoi Iosif a zis către fraţii săi: «Apropiaţi-vă de mine!». Şi ei s-au apropiat. Iar el a zis: «Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.

5Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m-aţi vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vieţii voastre.

6Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie în această ţară şi mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici seceriş.

7Căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca să păstrez o rămăşiţă în ţara voastră şi să vă gătesc mijloc de trai în ţara aceasta şi să cruţe viaţa voastră printr-o slăvită izbăvire.

8Deci nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu, Care m-a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpân peste tot pământul Egiptului.

9Grăbiţi-vă de vă duceţi la tatăl meu şi-i spuneţi: «Aşa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino dar la mine şi nu zăbovi;

10Vei locui în pământul Goşen şi vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi şi feciorii feciorilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate câte sunt ale tale;

11Şi te voi hrăni acolo, că foametea va mai ţine încă cinci ani, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale.

12Iată, ochii voştri şi ochii fratelui meu Veniamin văd că gura mea grăieşte cu voi.

13Spuneţi dar tatălui meu toată slava mea cea din Egipt şi câte aţi văzut şi vă grăbiţi să aduceţi pe tatăl meu aici!».

14Apoi, căzând el pe grumajii lui Veniamin, fratele său, a plâns, şi Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui.

15După aceea a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns cu ei. După aceasta i-au grăit şi fraţii lui.

16A mers deci vestea la casa lui Faraon, spunându-se: «Au venit fraţii lui Iosif». Şi s-a bucurat Faraon şi slujitorii lui.

17Şi a zis Faraon către Iosif: «Spune fraţilor tăi: Iată ce să faceţi: Încărcaţi dobitoacele voastre cu pâine şi vă duceţi în pământul Canaan;

18Şi luând pe tatăl vostru şi familiile voastre, veniţi la mine şi vă voi da cel mai bun loc din ţara Egiptului şi veţi mânca din belşugul pământului».

19Şi-ţi mai poruncesc să le zici: «Iată ce să mai faceţi: luaţi-vă căruţe din ţara Egiptului pentru copiii voştri şi pentru femeile voastre şi, luând pe tatăl vostru, veniţi.

20Să nu vă pară rău după locurile voastre, că vă voi da cel mai bun pământ din toată ţara Egiptului».

21Şi fiii lui Israel au făcut aşa. Iar Iosif le-a dat căruţe după porunca lui Faraon; datu-le-a şi merinde de drum.

22Apoi fiecăruia din ei i-a mai dat schimburi de haine, iar lui Veniamin i-a dat şi trei sute de arginţi, precum şi cinci rânduri de haine.

23De asemenea a trimis şi tatălui său, afară de acestea, zece asini încărcaţi cu cele mai bune lucruri din Egipt şi zece asine încărcate cu grâu, cu pâine şi cu merinde, ca să aibă pe cale.

24Aşa a dat drumul fraţilor săi şi ei au plecat; iar la plecare le-a zis: «Să nu vă sfădiţi pe cale!».

25Şi plecând din Egipt, ei au venit în ţara Canaan, la Iacov, tatăl lor,

26Şi l-au vestit, zicând: «Iosif, fiul tău, trăieşte şi el domneşte astăzi peste toată ţara Egiptului». Inima lui Iacov însă rămase rece şi nu-i credea pe ei.

27Iar dacă i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, şi dacă a văzut căruţele, pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă, atunci s-a înviorat duhul lui Iacov, tatăl lor,

28Şi a zis Israel: «Destul! Iosif fiul meu, trăieşte încă! Voi merge să-l văd înainte de a muri!».