Ieremia 48

1Asupra Moabului, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: «Vai de Nebo, că e pustiit! Chiriataimul este acoperit de ruşine şi luat. Cetatea este acoperită de ruşine şi înrobită!

2Nu mai este slava Moabului! În Heşbon se urzesc rele împotriva lui, zicând: «Să mergem şi să-l ştergem dintre neamuri!». Şi tu, Madmen, vei pieri! Sabia vine în urma ta!

3Strigăte se aud din Horonaim, căci e pustiire şi dărâmare grozavă.

4Moab e zdrobit şi copiii lui au ridicat bocet.

5Pe suişul de la Luhit se ridică plânsete peste plânsete şi pe povârnişul din Horonaim se aud strigăte de nenorocire:

6Fugiţi! Scăpaţi-vă viaţa şi fiţi asemenea asinului sălbatic din pustiu.

7Şi fiindcă te-ai încrezut în lucrările şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu. Chemoşul va merge în robie cu preoţii şi cu mai-marii săi, toţi împreună.

8Va veni pustiitorul asupra fiecărei cetăţi şi cetatea nu va rămâne nedărâmată; va pieri valea şi şesul şi se va pustii, precum a zis Domnul.

9Daţi un mormânt lui Moab, căci el va fi cu totul pustiit. Cetăţile lui vor fi prefăcute în pustiu şi nu vor mai avea locuitori.

10Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă şi blestemat fie tot cel ce opreşte sabia lui de la sânge!

11Moab din tinereţea lui a fost liniştit, se odihnea pe drojdia sa şi n-a fost trecut din vas în vas, nici în robie n-a fost. De aceea a rămas în el gustul său şi mirosul său nu s-a schimbat.

12De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori, care îl vor pritoci şi vor strica vasele şi urcioarele lui le vor sparge.

13Şi va fi ruşinat Moab pentru Chemoş, după cum casa lui Israel a fost ruşinată pentru Betel, nădejdea ei.

14Cum puteţi voi să ziceţi: «Noi suntem oameni viteji şi tari pentru război?».

15Moab este pustiit, cetăţile lui ard şi tinerii lui aleşi s-au dus la junghiere, zice Împăratul al Cărui nume este Domnul Savaot.

16Aproape este pieirea Moabului şi nenorocirea lui vine în grabă mare.

17Jeliţi-l toţi vecinii lui şi toţi cei ce cunoaşteţi numele lui ziceţi: Cum s-a sfărâmat toiagul puterii, sceptrul slavei!

18Fecioară, locuitoarea Dibonului, coboară-te din înălţime şi şezi în pământ ars de soare, căci pustiitorul Moabului vine la tine şi va dărâma întăriturile tale.

19Stai la drum şi priveşte, locuitoarea Aroerului, şi întreabă pe cel care fuge şi pe cel scăpat: Ce s-a întâmplat?

20Ruşinat este Moabul, căci este biruit. Plângeţi şi strigaţi, daţi de veste în Amon că Moabul este pustiit.

21Judecata a venit împotriva ţării din şes, împotriva Holonului şi a Iahţei, împotriva Mefaatului şi a Dibonului,

22Împotriva lui Nebo şi a Bet-Diblataimului.

23Împotriva Chiriataimului şi a Bet-Gamului, împotriva Bet-Meonului şi a Cheriotului,

24Împotriva Bosrei şi împotriva tuturor cetăţilor ţării Moabului, de aproape şi de departe.

25S-a tăiat cornul Moabului şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.

26Îmbătaţi-l, căci s-a ridicat împotriva Domnului. Tăvălească-se Moabul în vărsătura sa şi de râs să fie.

27N-a fost Israel de râsul tău? Oare a fost el prins printre tâlhari, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai cu el?

28Părăsiţi cetăţile şi trăiţi pe stânci, locuitori ai Moabului, şi veţi fi ca porumbeii care-şi fac cuiburile pe la intrarea peşterilor.

29Auzit-am de mândria Moabului, de mândria lui cea nemăsurată, de trufia lui şi de îngâmfarea lui, de înfumurarea lui şi de semeţia inimii lui.

30Eu cunosc îndrăzneala lui, zice Domnul, lăudăroşeniile lui, vorbele goale şi faptele deşarte.

31De aceea voi plânge pe Moab şi voi striga pentru Moabul întreg; voi suspina după oamenii din Chir-Heres.

32Şi te voi plânge pe tine, vie din Sibma, cu mai mult plânset decât Iazerul; ramurile tale s-au întins peste mare, ajuns-au până la Iazer, pustiitorul a năvălit asupra roadelor tale celor văratice şi asupra strugurilor copţi.

33Bucuria şi veselia au fost luate din Carmel şi din țara Moabului; voi seca vinul din teascuri şi nimeni nu va mai călca teascul cu strigăte de veselie; va fi strigăt de război şi nu strigăt de bucurie.

34De la Heşbon până la Eleale şi Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim şi până la Eglat-Şelişia vor ridica glas de tânguire, căci apele Nimrimului vor seca.

35Voi stârpi din Moab, zice Domnul, pe cei ce aduc jertfe pe locuri înalte şi pe cei ce tămâiază pe dumnezeii lui.

36De aceea inima Mea geme pentru Moab, ca un fluier; geme inima Mea ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, căci au pierit bogăţiile adunate de ei;

37Fiecare îşi are capul ras, fiecare îşi are barba tunsă; toţi au tăieturi pe mâini şi, peste coapse, sac.

38Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţele lui nu este decât o jale, căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas de aruncat, zice Domnul.

39Cum a fost zdrobit!, vor zice plângând. Cum s-a acoperit Moabul de ruşine, întorcând spatele! Şi va fi Moabul de râs şi de groază pentru toţi cei ce-l înconjoară;

40Căci aşa zice Domnul: Iată, vrăjmaşul ca un vultur va zbura şi-şi va întinde aripile sale deasupra Moabului.

41Oraşele vor fi luate şi cetăţile cucerite; inima vitejilor Moabiţi va fi în ziua aceea ca inima unei femei chinuită de durerile naşterii.

42Moabul va fi şters din numărul popoarelor, pentru că s-a ridicat împotriva Domnului.

43Groază, groapă şi laţ sunt pentru tine, locuitorule al Moabului, a zis Domnul.

44Cel ce va scăpa de groază va cădea în groapă; şi cel ce va scăpa de groapă va cădea în laţ, căci Eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.

45Fugarii obosiţi s-au oprit la umbra Heşbonului, dar a ieşit foc din Heşbon, şi din inima Sihonului flăcări, şi va mistui tâmplele lui Moab şi creştetul capului fiilor răzvrătirii.

46Vai ţie, Moab! Pierit-a poporul din Chemoş, că fiii tăi sunt luaţi în robie şi fiicele tale sunt robite.

47Dar în zilele cele de apoi voi întoarce pe Moab din robie», zice Domnul. Până aici e judecata lui Moab.