Biblia sinodală · 17 de versete
1Dar Iov iarăşi a vorbit şi a zis:
2«Şi de data aceasta plângerea mea este luată tot ca răzvrătire şi totuşi mâna mea de-abia înăbuşă suspinele mele.
3O, dacă aş şti unde să-L găsesc! Dacă aş putea să ajung la palatul Lui!
4Atunci aş dezvălui înaintea Lui pricina mea şi aş umple gura mea cu învinuiri.
5Aş şti atunci cuvintele cu care mi-ar răspunde şi aş înţelege rostul spuselor Lui.
6Şi-ar dezlănţui El oare toată puterea în cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta şi m-ar asculta.
7El ar lua aminte la omul drept care vorbeşte în fața Lui şi astfel aş fi iertat pe vecie de Judecătorul meu.
8Căci iată, dacă o iau spre răsărit, El nu este acolo; dacă o iau spre apus, nu-L zăresc!
9L-am căutat spre miazănoapte şi n-am dat de El, m-am întors către miazăzi şi nici aici nu L-am văzut!
10Dar El cunoaşte şi umbletul meu şi starea mea pe loc şi dacă ar fi să mă treacă prin cuptor de foc, voi ieşi din cuptor curat ca aurul.
11M-am ţinut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui şi nu m-am abătut din ea.
12De la porunca buzelor Sale nu m-am depărtat, la sânul meu am ţinut ascunse cuvintele gurii Sale.
13Dar hotărârea Lui este luată şi cine-L va împiedica? Căci ceea ce sufletul Său a poftit, aceea va şi face.
14Fiindcă El aduce la îndeplinire hotărârea Sa şi alte foarte multe lucruri la fel, care sunt în gândul Său.
15Iată pentru ce sunt înspăimântat în faţa Lui. Mă gândesc şi mi-e teamă de El.
16Dumnezeu a slăbit inima mea şi Cel Atotputernic m-a îngrozit.
17Şi n-am tăcut din pricina întunericului şi din pricina nopţii care a învăluit faţa mea.