Biblia sinodală · 30 de versete
1Elifaz din Teman a răspuns atunci şi a zis:
2«Poate omul să fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindcă înţeleptul îşi este de folos lui însuşi.
3Ce are Cel Atotputernic dacă tu eşti fără prihană? Şi care este câştigul Lui, dacă drumurile tale sunt fără vină?
4Oare El te pedepseşte pentru cucernicia ta şi pentru ea intră cu tine în judecată?
5Nu, dimpotrivă, fiindcă răutatea ta este mare şi fărădelegile tale sunt fără hotar!
6Căci tu fără dreptate luai zăloage de la fraţii tăi şi smulgeai veşmântul de pe oameni şi-i lăsai goi.
7Tu nu dădeai să bea celui însetat şi nu dădeai să mănânce celui flămând;
8Cel cu pumnul tare cotropeşte pământul şi cel cu trecere îl ia, în stăpânire.
9Goneai de la pragul tău pe văduve cu mâinile goale şi braţele celor orfani tu le sfărâmai.
10Acesta este cuvântul pentru care laţuri te înconjoară şi spaimele te-au apucat dintr-o dată.
11Lumina s-a stins pentru tine şi nu mai vezi şi o apă revărsată te-a dat la fund.
12Dumnezeu nu este El oare mai presus de ceruri? Priveşte în sus spre stele cât de sus sunt ele!
13Tu ai zis: Ce ştie Dumnezeu! Judecă El oare prin umbră?
14Norii sunt ca o perdea în faţa Lui şi El nu poate să vadă; El se plimbă numai de jur împrejurul cerurilor.
15Voieşti tu să urmezi pe străvechea cale pe care au bătătorit-o oamenii cei fără de lege?
16Cei ce au fost măturaţi înainte de vreme, când un fluviu s-a rostogolit peste temeliile lor,
17Şi ei ziceau lui Dumnezeu: «În lături de la noi! Şi ce poate să ne facă Cel Atotputernic?».
18Dar tocmai El umpluse casele lor de bunătăţi, însă sfatul celor răi rămânea departe de Dumnezeu.
19Cei drepţi se uită şi se bucură, iar cel nevinovat râde de ei.
20Iată, avuţia lor a nimicit-o şi focul a mistuit toată strânsura lor!
21Împacă-te cu Dumnezeu şi cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
22Primeşte, te rog, învăţătură din gura Lui şi pune la inimă cuvintele Lui;
23Dacă te întorci la Cel puternic şi te smereşti, dacă depărtezi nedreptatea de cortul tău,
24Atunci aurul tău îl vei preţui drept ţărână şi comorile Ofirului drept pietricele,
25Pentru că Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur şi grămezi de argint.
26Atunci tu te vei desfăta întru Cel Atotputernic şi ridica-vei faţa ta către Dumnezeu.
27Tu vei chema numele Lui şi El te va auzi şi tu vei împlini juruinţele tale.
28Când te vei hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti şi lumina va străluci pe toate drumurile tale,
29Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, şi mântuieşte pe acela care-şi pleacă ochii în pământ.
30El izbăveşte pe cel nevinovat şi tu la fel vei scăpa, când mâinile tale vor fi curate».