Biblia sinodală · 14 de versete
1Atunci Iov a răspuns şi a zis:
2«În ce chip ajuţi tu pe cel ce este fără de putere şi sprijini braţul care a slăbit?
3Cum ştii tu să sfătuieşti pe cel lipsit de înţelepciune şi ce belşug de ştiinţă ai dat pe faţă?
4Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale şi al cui duh grăia prin gura ta?
5Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaţilor tremură sub pământ, iar apele şi vietăţile din ape se înspăimântă.
6Împărăţia morţilor este goală înaintea Lui şi adâncul este fără acoperiş.
7El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic.
8El închide apele în norii Săi şi norii nu se rup sub greutatea apelor.
9El acoperă faţa lunii pline, desfăşurând asupra ei norii Săi.
10El a tras un cerc pe suprafaţa apelor, până la hotarul dintre lumină şi întuneric.
11Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la mustrarea Lui.
12Cu puterea Lui El a despicat marea şi cu înţelepciunea Lui a sfărâmat furia ei.
13Suflarea Lui înseninează cerurile şi mâna Lui străpunge şarpele fugar!
14Şi dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puţin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înţeleagă?».