Biblia sinodală · 33 de versete
1Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele şi ia aminte la toate cuvintele mele.
2Iată că am deschis gura mea şi limba mea grăieşte.
3Inima mea va scoate la iveală cuvinte de învăţătură, buzele mele se vor rosti cu limpezime,
4Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic este dătătoarea vieţii mele.
5Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina înaintea mea, fii tare!
6Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine şi eu ca şi tine am fost frământat din lut,
7De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta.
8Tu ai spus în auzul meu şi eu am auzit rostul vorbelor tale spunând aşa:
9«Eu sunt curat şi fără nicio vină, eu sunt fără prihană şi n-am nicio greşeală;
10Dar iată că Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea şi mă socoteşte ca un vrăjmaş al Lui.
11El pune picioarele mele în butuci şi pândeşte toţi paşii mei!».
12Dar aici îţi voi răspunde că tu n-ai dreptate, fiindcă Dumnezeu este mai mare decât omul.
13De ce grăieşti împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face?
14Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte.
15Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor.
16Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale.
17Ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie
18Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului;
19De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt.
20Pofta lui este dezgustată de mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele mai bune bucate.
21Carnea de pe el se prăpădeşte şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele.
22Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie şi viaţa lui spre împărăţia morţilor.
23Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei,
24Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: «Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!».
25Atunci trupul lui înfloreşte ca în tinereţe şi el vine înapoi la zilele de la începutul vieţii sale.
26El se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi arată bunătatea Sa şi-i îngăduie să vadă faţa Sa cu mare bucurie şi astfel îi dă omului iertarea Sa.
27Atunci omul priveşte peste semenii săi şi zice: «Păcătuisem şi călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele.
28Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morţii şi ochii mei văd încă lumina».
29Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul,
30Ca să-i scoată sufletul din pieire şi ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
31Ia aminte Iov, ascultă-mă pe mine, taci şi eu voi vorbi!
32Dacă ai ceva de spus dă-mi răspuns, vorbeşte, căci dorinţa mea este să-ţi dau dreptate.
33Iar dacă nu, ascultă la mine: ţine-ţi gura şi te voi învăţa care este înţelepciunea».