Biblia sinodală · 41 de versete
1Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis:
2«Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune?
3Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri!
4Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui.
5Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat?
6În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
7Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau?
8Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii,
9Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece,
10Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare
11Şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale?
12Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei,
13Ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ?
14În revărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi ia culori ca de veşmânt.
15Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt.
16Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei?
17Ţi s-au arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai văzut?
18Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea?
19Care drum duce la palatul luminii şi care este locul întunericului,
20Ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă?
21Tu ştii bine, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale e foarte mare.
22Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23Pe care le ţin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie şi de război?
24Unde se risipesc aburii şi se răspândeşte pe pământ vântul de la răsărit?
25Cine a săpat albie puhoaielor cerului şi cine a croit drum bubuitului tunetului,
26Ca să plouă pe un pământ nelocuit şi pe o pustietate unde nu se află fiinţă omenească
27Şi să adape ţinuturile sterpe şi uscate şi să scoată pajişte de iarbă din întinderea pleşuvă?
28Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă?
29Din sânul cui a ieşit gheaţa? Şi cine este cel ce naşte promoroaca din cer?
30Apele se încheagă şi se întăresc ca piatra şi fața mării se face sloi!
31Poţi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile Orionului?
32Poţi tu să scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui?
33Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele?
34Poţi tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor?
35Eşti tu în stare să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi spună: Iată-ne?
36Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului?
37Cine poate să ţină cu destoinicie socoteala norilor şi să verse pe pământ burdufurile cerului,
38Ca să se adune pulberea şi să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
39Tu eşti cel ce aduci pradă leoaicei şi potoleşti foamea puilor de leu,
40Când s-au ascuns în vizuini sau stau şi pândesc ascunşi în hăţişuri?
41Cine are grijă de mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, şi zboară încoace şi încolo după hrană?