Biblia sinodală · 30 de versete
1Ştii tu când nasc caprele sălbatice? Ai băgat de seamă care este vremea cerboaicelor?
2Numeri tu lunile sarcinii lor şi ştii tu când le vine ceasul să nască?
3Ele îngenunchiază, fată puii şi scapă de durerile lor,
4Iar puii lor prind putere, se fac mari pe câmp, pornesc şi nu se mai întorc spre mamele lor.
5Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle?
6I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol;
7El îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigătele niciunui stăpân;
8El străbate munţii, locul său de păşune, şi umblă după orişice verdeaţă.
9Va voi bivolul sălbatic să se bage la tine slugă şi să petreacă noaptea lângă ieslele tale?
10Poţi tu să-l legi cu funia de gât şi să tragă grapa după tine, peste arătură?
11Poţi să te încrezi în el, fiindcă este atât de tare, şi să-i laşi în grijă munca ta?
12Te bizui tu pe el, că mai vine înapoi să-ţi aducă roadele la aria ta?
13Aripile struţului sunt negrăit de agere; struţul are pene preafrumoase și mândru penaj.
14Când îşi lasă ouăle pe pământ şi le lasă să se clocească în nisipul fierbinte,
15El uită că oarecine poate să le calce cu piciorul şi că vreo fiară sălbatică poate să le strivească.
16Struţul e hain cu puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui, şi nu-i pasă deloc de truda sa zadarnică.
17Vezi că Dumnezeu nu l-a înzestrat cu pricepere şi pătrundere.
18Când se scoală însă şi porneşte, face de ocară şi pe cal şi pe călăreţ.
19Tu eşti cel ce dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă?
20Tu l-ai învăţat să sară uşor, ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă!
21El bate pământul cu copita şi mândru de puterea lui porneşte spre taberele înarmate;
22El îşi bate joc de primejdie şi n-are nicio teamă şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23La oblânc îi sună tolba cu săgeţi; fulgere aruncă suliţa şi lancea.
24De aprindere, de nerăbdare, el mănâncă, gonind, pământul şi, când a sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr.
25La chemarea trâmbiţei, pare că zice: Haide! Şi de departe soarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor şi strigătele războinice.
26Oare, prin deşteptăciunea ta s-a îmbrăcat în pene şoimul şi îşi întinde aripile ca nişte seceri, spre miazăzi?
27Nu cumva vulturul se ridică în înălţime din porunca ta şi îşi aşază cuibul pe vârfuri neajunse?
28El îşi face sălaşul în stânci şi acolo petrece noaptea – pe un vârf de stâncă şi pe vreo înălţime prăpăstioasă.
29Acolo el stă şi îşi pândeşte prada; ochii săi străpung depărtările,
30Puii săi beau sângele prăzii şi unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii».