Biblia sinodală · 21 de versete
1Atunci Elifaz din Teman a deschis gura şi a zis:
2«Să-ţi vorbim ori să nu-ţi vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-şi înăbuşe cuvintele?
3Iată, tu dădeai învăţătură multora şi întăreai multe mâini slăbite.
4Cuvintele tale au ţinut în sus pe cei ce erau să cadă şi tu ai întărit genunchii care se clătinau.
5Acum când ţi-a venit şi ţie rândul, eşti la strâmtorare şi ţi-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!
6Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde?
7Ia adu-ţi aminte, care nevinovat s-a prăpădit şi unde le-a pierit urma celor drepţi în fața lui Dumnezeu?
8După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea şi seamănă răutatea au parte de asemenea roade.
9La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
10Răcnetul leului şi glasul leopardului, precum şi dinţii puilor de lei se sfărâmă.
11Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca şi puii leoaicei se risipesc.
12O şoaptă a răzbit până la mine şi urechea mea a prins ceva din ea.
13În spaimele care vin din nălucirile nopţii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
14Cutremur m-a apucat şi fiori mi-au scuturat toate oasele.
15Atunci un duh a trecut prin faţa mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
16A stat drept în picioare, dar n-am ştiut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, şi aud o voce uşoară care zice:
17«Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
18Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi,
19Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinţe de lut, a căror obârşie este în ţărână şi pe care îi striveşte ca pe o molie.
20De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
21Mor, dar nu mor de prea multă înţelepciune».