Biblia sinodală · 30 de versete
1Atunci Iov a răspuns şi a grăit:
2«O, dacă durerea mea s-ar cântări şi nenorocirea mea ar fi pusă la cântar!
3Şi fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
4Pentru că săgeţile Celui Atotputernic stau înfipte în mine şi duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.
5Zbiară măgarul sălbatic când e lângă păşunea verde? Mugeşte boul când stă lângă nutreţ?
6Poţi să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albuşul oului?
7Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
8Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele şi va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aştept,
9Şi să primească să mă sfărâme şi să-şi întindă mâna şi să mă nimicească!
10Dar va fi încă o mângâiere pentru mine şi voi tresălta, deşi împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
11Ce putere mai am ca să aştept şi ce viitor mai am ca să prelungesc viaţa mea?
12Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă?
13Aş putea găsi vreun sprijin în mine şi tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
14Celui ce este în suferinţă i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic.
15Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
16Erau acoperite de gheaţă, zăpada stătea grămadă peste ele;
17Dar cum se topeşte zăpada, ele şi seacă şi, cum se încălzeşte, ele se usucă pe loc.
18Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu şi se rătăcesc.
19Caravanele din Tema aşteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
20Şi sunt uimiţi că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiţi.
21Aşa aţi fost şi voi acum pentru mine: Vă scutură spaima şi vă este frică!
22Nu cumva v-am zis: Daţi-mi de pomană şi împărţiţi din averile voastre pentru mine?
23Sau scăpaţi-mă din mâna unui duşman sau răscumpăraţi-mă din mâna tiranilor?
24Fiţi învăţătorii mei şi eu voi tăcea; lămuriţi-mă unde este păcatul meu!
25Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufleteşti! Dar ce judecă judecata care vine de la voi?
26Cugetaţi voi să faceţi judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit!
27Voi năpăstuiţi pe orfan, voi împovăraţi pe prietenul vostru.
28Şi acum întrebaţi şi vă întoarceţi către mine şi în faţa voastră nu voi spune minciună!
29Cercetaţi din nou! Nu este nicio viclenie! Cercetaţi din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30Este oare vreo strâmbătate pe limba mea şi cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău şi ce este amar?