Biblia sinodală · 21 de versete
1Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostăşească şi zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaş?
2El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea năimitului care-şi aşteaptă simbria.
3Astfel şi eu am avut parte de luni de durere, şi mi-au fost date nopţi de suferinţă.
4Dacă mă culc, zic: Când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: Când va veni seara? Şi sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfinţit.
5Trupul meu e plin de păduchi şi de solzi de murdărie; pielea mea crapă şi se zbârceşte.
6Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica şi s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat.
7Adu-ţi aminte, Doamne, că viaţa mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea.
8Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.
9Negura se risipeşte, piere, tot astfel cel ce coboară în iad nu mai vine înapoi.
10Nu se mai înapoiază în casa sa şi locuinţa sa nu-l mai cunoaşte.
11Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu şi mă voi plânge întru amărăciunea inimii mele.
12Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca să pui să mă păzească?
13Când gândesc: Patul meu mă va odihni, culcuşul meu îmi va alina durerile,
14Atunci Tu mă spăimântezi cu vise şi mă îngrozeşti cu năluciri.
15Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine ştreangul, mai bine moartea decât aceste chinuri.
16Mă isprăvesc, nu voi trăi în veac; lasă-mă, căci zilele mele sunt o suflare.
17Ce este omul, ca să-Ți baţi capul cu el şi ca să-i dai luarea Ta aminte?
18De ce îl cercetezi în fiecare dimineaţă şi de ce îl urmăreşti în orice clipă?
19Când vei înceta să mă priveşti? Când îmi vei da răgaz să-mi înghit saliva?
20Dacă am greşit, ce Ți-am făcut Ție, Păzitorule de oameni? De ce m-ai luat ţintă pentru săgeţile Tale şi de ce Ți-am ajuns povară?
21De ce nu îngădui greşeala mea şi nu laşi să treacă fărădelegea mea? Degrabă mă voi culca în ţărână; mă vei căuta, dar nu mă vei mai găsi».