Luca 1

1Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,

2Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului,

3Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând,

4Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.

5Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.

6Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.

7Dar nu aveau niciun copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.

8Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,

9A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului.

10Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga.

11Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.

12Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.

13Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.

14Şi bucurie şi veselie vei avea, şi de naşterea lui mulţi se vor bucura.

15Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.

16Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

17Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.

18Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.

19Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.

20Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.

21Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.

22Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.

23Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.

24Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând:

25Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.

26Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,

27Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.

28Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!

29Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?

30Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.

31Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.

32Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.

33Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

34Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

35Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.

36Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.

37Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

38Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.

39Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.

40Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.

41Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,

42Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

43Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?

44Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.

45Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.

46Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul,

47Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,

48Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

49Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.

50Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.

51Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

52Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,

53Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.

54A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,

55Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.

56Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.

57Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.

58Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.

59Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.

60Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.

61Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.

62Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.

63Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.

64Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.

65Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.

66Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.

67Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a prorocit, zicând:

68Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său;

69Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,

70Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi proroci din veac;

71Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.

72Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;

73De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,

74Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,

75Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.

76Iar tu, pruncule, proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui,

77Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,

78Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,

79Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.

80Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.