Luca 2

1În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.

2Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.

3Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.

4Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David,

5Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.

6Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,

7Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.

8Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

9Şi, iată, îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.

10Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.

11Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.

12Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.

13Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

14Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

15Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.

16Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.

17Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.

18Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.

19Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.

20Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.

21Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.

22Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.

23Precum este scris în Legea Domnului, că «orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului»,

24Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, «o pereche de turturele sau doi pui de porumbel».

25Şi iată, era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.

26Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.

27Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,

28El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

29Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,

30Că ochii mei văzură mântuirea Ta,

31Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,

32Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

33Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.

34Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.

35Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.

36Şi era şi Ana prorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.

37Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.

38Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.

39După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.

40Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.

41Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor la Ierusalim.

42Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.

43Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau.

44Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi.

45Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.

46Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i.

47Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.

48Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.

49Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?

50Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.

51Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.

52Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.