Luca 22

1Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se chema Paşti.

2Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de popor.

3Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

4Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.

5Şi ei s-au bucurat şi s-au învoit să-i dea bani.

6Şi el a primit şi căuta prilej să-L dea lor, fără ştirea mulţimii.

7Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.

8Şi a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm.

9Iar ei I-au zis: Unde voieşti să pregătim?

10Iar El le-a zis: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra.

11Şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi zice: Unde este încăperea în care să mănânc Paştile cu ucenicii mei?

12Şi acela vă va arăta un foişor mare, aşternut; acolo să pregătiţi.

13Iar, ei, ducându-se, au aflat precum le spusese şi au pregătit Paştile.

14Şi când a fost ceasul, S-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El.

15Şi a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea,

16Căci zic vouă că de acum nu-l voi mai mânca, până când nu va fi desăvârşit în Împărăţia lui Dumnezeu.

17Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;

18Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu.

19Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.

20Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.

21Dar iată, mâna celui ce Mă vinde este cu Mine la masă.

22Şi Fiul Omului merge precum a fost orânduit, dar vai omului aceluia prin care este vândut!

23Iar ei au început să se întrebe, unul pe altul, cine dintre ei ar fi acela, care avea să facă aceasta?

24Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare?

25Iar El le-a zis: Regii neamurilor domnesc peste ele şi se numesc binefăcători.

26Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte.

27Căci cine este mai mare: cel care stă la masă, sau cel care slujeşte? Oare, nu cel ce stă la masă? Iar Eu, în mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujeşte.

28Şi voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele.

29Şi Eu vă rânduiesc vouă Împărăţie, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu,

30Ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

31Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu;

32Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta. Şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi.

33Iar el I-a zis: Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.

34Iar Iisus i-a zis: Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până ce de trei ori te vei lepăda de Mine, că nu Mă cunoşti.

35Şi le-a zis: Când v-am trimis pe voi fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic.

36Şi El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.

37Căci vă spun că trebuie să se împlinească întru Mine Scriptura aceasta: «Şi cu cei fără de lege s-a socotit», căci cele despre Mine au ajuns la sfârşit.

38Iar ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Zis-a lor: Sunt de ajuns.

39Şi, ieşind, s-a dus după obicei în Muntele Măslinilor, şi ucenicii l-au urmat.

40Şi când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.

41Şi El S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, Se ruga.

42Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.

43Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea.

44Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ.

45Şi, ridicându-Se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare.

46Şi le-a zis: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită.

47Şi vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute.

48Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?

49Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia?

50Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.

51Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat

52Şi către arhiereii, către căpeteniile templului şi către bătrânii care veniseră asupra Lui, Iisus a zis: Ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu toiege.

53În toate zilele fiind cu voi în templu, n-aţi întins mâinile asupra Mea. Dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.

54Şi, prinzându-L, L-au dus şi L-au băgat în casa arhiereului. Iar Petru Îl urma de departe.

55Şi, aprinzând ei foc în mijlocul curţii şi şezând împreună, a şezut şi Petru în mijlocul lor.

56Şi o slujnică, văzându-l şezând la foc, şi uitându-se bine la el, a zis: Şi acesta era cu El.

57Iar el s-a lepădat, zicând: Femeie, nu-L cunosc.

58Şi după puţin timp, văzându-l un altul, i-a zis: Şi tu eşti dintre ei. Petru însă a zis: Omule, nu sunt.

59Iar când a trecut ca un ceas, un altul susţinea zicând: Cu adevărat şi acesta era cu El, căci este galileean.

60Şi Petru a zis: Omule, nu ştiu ce spui. Şi îndată, încă vorbind el, a cântat cocoşul.

61Şi întorcându-Se, Domnul a privit spre Petru; şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese că, mai înainte de a cânta cocoşul astăzi, tu te vei lepăda de Mine de trei ori.

62Şi ieşind afară, Petru a plâns cu amar.

63Iar bărbaţii care Îl păzeau pe Iisus, Îl batjocoreau, bătându-L.

64Şi acoperindu-I faţa, Îl întrebau, zicând: Proroceşte cine este cel ce Te-a lovit?

65Şi hulindu-L, multe altele spuneau împotriva Lui.

66Şi când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pe El în sinedriul lor.

67Zicând: Spune nouă dacă eşti Tu Hristosul. Şi El le-a zis: Dacă vă voi spune, nu veţi crede;

68Iar dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde.

69De acum însă Fiul Omului va şedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu.

70Iar ei au zis toţi: Aşadar, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu? Şi El a zis către ei: Voi ziceţi că Eu sunt.

71Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui?