Luca 23

1Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.

2Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege.

3Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici.

4Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta.

5Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.

6Şi Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileean.

7Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.

8Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.

9Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.

10Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare.

11Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat.

12Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei.

13Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,

14A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar, iată, eu, cercetându-L în faţa voastră, nicio vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui.

15Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte.

16Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.

17Şi trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat.

18Dar ei, cu toţii, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba,

19Care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.

20Şi iarăşi le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus.

21Dar ei strigau, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!

22Iar el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârşit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.

23Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit.

24Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor.

25Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor.

26Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.

27Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau.

28Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.

29Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat!

30Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.

31Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?

32Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.

33Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.

34Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.

35Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.

36Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet.

37Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!

38Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor.

39Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.

40Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?

41Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.

42Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în Împărăţia Ta.

43Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai.

44Şi era acum ca la ceasul al şaselea şi întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.

45Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc.

46Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul.

47Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.

48Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul.

49Şi toţi cunoscuţii Lui, şi femeile care Îl însoţiseră din Galileea, stăteau departe, privind acestea.

50Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept,

51– Acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând Împărăţia lui Dumnezeu.

52Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.

53Şi coborându-L, L-a înfăşurat în giulgiu de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni, niciodată, nu mai fusese pus.

54Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă.

55Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.

56Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.