Luca 24

1Iar în prima zi după sâmbătă (Duminică), foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

2Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.

3Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.

4Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.

5Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?

6Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,

7Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.

8Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.

9Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10Iar ele erau: Maria Magdalena şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.

11Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut.

12Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.

13Şi iată, doi dintre ei mergeau în aceeaşi zi la un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus.

14Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea.

15Şi pe când vorbeau şi se întrebau între ei. şi Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.

16Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.

17Şi El a zis către ei: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru? Iar ei s-au oprit, cuprinşi de întristare.

18Răspunzând, unul cu numele Cleopa a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea?

19El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era proroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.

20Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri;

21Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.

22Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt,

23Şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu.

24Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.

25Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus prorocii!

26Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?

27Şi începând de la Moise şi de la toţi prorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El.

28Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe.

29Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei.

30Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor.

31Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.

32Şi au zis unul către altul: Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?

33Şi, în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei,

34Care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon.

35Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

36Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă.

37Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.

38Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?

39Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.

40Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.

41Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?

42Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.

43Şi luând, a mâncat înaintea lor.

44Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în proroci şi în psalmi.

45Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.

46Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.

47Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.

48Voi sunteţi martorii acestora.

49Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.

50Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.

51Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.

52Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

53Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.