Marcu 11

1Şi când s-au apropiat de Ierusalim, la Betfaghe şi la Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,

2Şi le-a zis: Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, intrând în el, îndată veţi afla un mânz legat, pe care n-a şezut până acum niciun om. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l.

3Iar de vă va zice cineva: De ce faceţi aceasta? Spuneţi că Domnul are trebuinţă de el şi îndată îl va trimite aici.

4Deci au mers şi au găsit mânzul legat la o poartă, afară la răspântie, şi l-au dezlegat.

5Şi unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: De ce dezlegaţi mânzul?

6Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus, şi i-au lăsat.

7Şi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele pe el şi Iisus a şezut pe el.

8Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii aşterneau ramuri, pe care le tăiau de prin grădini.

9Iar cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau pe urmă strigau, zicând: «Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!».

10Binecuvântată este Împărăţia ce vine, a părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!

11Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece.

12Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit.

13Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor.

14Şi, vorbind, i-a zis: De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce. Şi ucenicii Lui ascultau.

15Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.

16Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.

17Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile»? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

18Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.

19Iar când s-a făcut seară, au ieşit afară din cetate.

20Dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

21Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat.

22Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu.

23Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

24De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.

25Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşalele voastre.

26Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşalele voastre.

27Şi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi pe când se plimba Iisus prin templu, au venit la El arhiereii, cărturarii şi bătrânii.

28Şi I-au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine Ţi-a dat Ţie puterea aceasta, ca să le faci?

29Iar Iisus le-a zis: Vă voi întreba şi Eu un cuvânt: răspundeţi-Mi şi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac acestea:

30Botezul lui Ioan din cer a fost, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!

31Şi ei vorbeau între ei, zicând: De vom zice: din cer, va zice: Pentru ce, dar, n-aţi crezut în el?

32Iar de vom zice: De la oameni – se temeau de mulţime, căci toţi îl socoteau că Ioan era într-adevăr proroc.

33Şi răspunzând, au zis lui Iisus: Nu ştim. Şi Iisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun vouă cu ce putere fac acestea.