Marcu 3

1Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.

2Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.

3Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc!

4Şi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau.

5Şi privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a întins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă.

6Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-L piardă.

7Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat înspre mare şi mulţime multă din Galileea şi din Iudeea L-a urmat.

8Din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului şi Sidonului, mulţime mare, care, auzind câte făcea, a venit la El.

9Şi a zis ucenicilor Săi să-I fie pusă la îndemână o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulţimea;

10Fiindcă vindecase pe mulţi, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toţi câţi erau bolnavi.

11Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui şi strigau, zicând: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.

12Şi El le certa mult ca să nu-L dea pe faţă.

13Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit la El.

14Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască,

15Şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii.

16Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;

17Pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică Fiii tunetului.

18Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul,

19Şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut.

20Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce.

21Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire.

22Iar cărturarii, care veneau din Ierusalim, ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii.

23Şi chemându-i la Sine, le-a vorbit în pilde: Cum poate satana să alunge pe satana?

24Dacă o împărăţie se va dezbina în sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.

25Şi dacă o casă se va dezbina în sine, casa aceea nu va mai putea să se ţină.

26Şi dacă satana s-a sculat împotriva sa însuşi şi s-a dezbinat, nu poate să dăinuiască, ci are sfârşit.

27Dar nimeni nu poate, intrând în casa celui tare, să-i răpească lucrurile, de nu va lega întâi pe cel tare, şi atunci va jefui casa lui.

28Adevărat grăiesc vouă că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi hulele câte vor fi hulit;

29Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda veşnică.

30Pentru că ziceau: Are duh necurat.

31Şi au venit mama Lui şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme.

32Iar mulţimea şedea împrejurul Lui. Şi I-au zis unii: Iată, mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară. Te caută.

33Şi, răspunzând lor, le-a zis: Cine este mama Mea şi fraţii Mei?

34Şi privind pe cei ce şedeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.

35Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea.