✝ Sfetnicul AI
Înțelepciune din credință

Marcu 4

Biblia sinodală · 41 de versete

1Şi iarăşi a început Iisus să înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.

2Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le zicea:

3Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene.

4Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.

5Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult.

6Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat.

7Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat.

8Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.

9Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă.

10Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde.

11Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,

12Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi.

13Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele?

14Semănătorul seamănă cuvântul.

15Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.

16Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,

17Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.

18Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul,

19Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.

20Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.

21Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic?

22Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare.

23Cine are urechi de auzit să audă.

24Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi.

25Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.

26Şi zicea: Aşa este Împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ,

27Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte, cum nu ştie el.

28Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.

29Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul.

30Şi zicea: Cum vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui?

31Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ;

32Dar, după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.

33Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul după cum puteau să înţeleagă.

34Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.

35Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt.

36Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii.

37Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.

38Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim?

39Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare.

40Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?

41Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun?

‹ Înapoi  ·  Toate cărțile  ·  Înainte ›
Întreabă Sfetnicul despre acest capitol
Toate rugăciunile  ·  Sfetnicul AI  ·  Confidențialitate