Matei 12

1În vremea aceea, mergea Iisus, într-o zi de sâmbătă, printre semănături, iar ucenicii Lui au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.

2Văzând aceasta, fariseii au zis Lui: Iată, ucenicii Tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta.

3Iar El le-a zis: Au n-aţi citit ce-a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?

4Cum a intrat în casa Domnului şi a mâncat pâinile punerii înainte, care nu se cuveneau lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?

5Sau n-aţi citit în Lege că preoţii, sâmbăta, în templu, calcă sâmbăta şi sunt fără de vină?

6Ci grăiesc vouă că mai mare decât templul este aici.

7Dacă ştiaţi ce înseamnă: «Milă voiesc iar nu jertfă», n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.

8Că Domn este şi al sâmbetei Fiul Omului.

9Şi trecând de acolo, a venit în sinagoga lor.

10Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască.

11El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate?

12Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta.

13Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o şi s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.

14Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă.

15Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi.

16Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag,

17Ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia prorocul, care zice:

18«Iată Fiul Meu pe Care L-am ales, iubitul Meu întru Care a binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El şi judecată neamurilor va vesti.

19Nu se va certa, nici nu va striga, nu va auzi nimeni pe uliţe glasul Lui.

20Trestie strivită nu va frânge şi feştilă fumegândă nu va stinge până ce nu va scoate, spre biruinţă, judecata.

21Şi în numele Lui vor nădăjdui neamurile».

22Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea.

23Mulţimile toate se mirau zicând: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David?

24Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor.

25Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.

26Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui?

27Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.

28Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată, a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu.

29Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?

30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

31De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.

32Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.

33Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul e rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul.

34Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, odată ce sunteţi răi? Căci din prisosul inimii grăieşte gura.

35Omul cel bun din comoara lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău, din comoara lui cea rea scoate afară cele rele.

36Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.

37Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osândit.

38Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei, zicând: Învăţătorule, voim să vedem de la Tine un semn.

39Iar El, răspunzând, le-a zis: Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona prorocul.

40Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi.

41Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; iată, aici este mai mult decât Iona.

42Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon, şi iată, aici este mai mult decât Solomon.

43Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.

44Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită.

45Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu acest neam viclean.

46Şi încă vorbind El mulţimilor, iată mama şi fraţii Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El.

47Cineva I-a zis: Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, căutând să-Ţi vorbească.

48Iar El i-a zis: Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?

49Şi, întinzând mâna către ucenicii Săi, a zis: Iată mama Mea şi fraţii Mei.

50Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela Îmi este frate şi soră şi mamă.