Matei 13

1În ziua aceea, ieşind Iisus din casă, şedea lângă mare.

2Şi s-au adunat la El mulţimi multe, încât intrând în corabie şedea în ea, şi toată mulţimea sta pe ţărm.

3Şi le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: Iată, a ieşit semănătorul să semene.

4Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat.

5Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc;

6Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat.

7Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit.

8Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci.

9Cine are urechi de auzit să audă.

10Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?

11Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat.

12Căci celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.

13De aceea le vorbesc în pilde, că văzând, nu văd, şi auzind, nu aud, nici nu înţeleg.

14Şi se împlineşte cu ei prorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea».

15Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.

16Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.

17Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi proroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.

18Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:

19De la oricine aude cuvântul Împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.

20Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,

21Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte.

22Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.

23Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci.

24Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este Împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa.

25Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus.

26Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina.

27Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină?

28Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim?

29El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul.

30Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea.

31O altă pildă le-a pus înainte, zicând: Împărăţia cerurilor este asemenea grăuntelui de muştar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în ţarina sa,

32Şi care este mai mic decât toate seminţele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele şi se face pom, încât vin păsările cerului şi se sălăşluiesc în ramurile lui.

33Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este Împărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.

34Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic,

35Ca să se împlinească ce s-a spus prin prorocul care zice: «Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii».

36După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină.

37El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului.

38Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii Împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău.

39Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.

40Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.

41Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din Împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea,

42Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

43Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

44Asemenea este Împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

45Iarăşi asemenea este Împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.

46Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.

47Asemenea este iarăşi Împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti.

48Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal şi, şezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.

49Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi.

50Şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

51Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne.

52Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre Împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi.

53Iar după ce Iisus a sfârşit aceste pilde, a trecut de acolo.

54Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile?

55Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (*verii*) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda?

56Şi surorile (*verişoarele*) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?

57Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este proroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui.

58Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor.