Biblia sinodală · 28 de versete
1Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.
2Un slujitor înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine; acela va împărţi moştenirea cu fraţii.
3În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul.
4Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea.
5Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor.
7Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase.
8Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin.
9Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
10Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui.
12Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.
13Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui.
14Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte!
15Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.
16Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.
17Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate.
18Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaş pentru aproapele lui.
19Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina.
20Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă şireată dă peste necaz.
21Cel ce dă naştere unui nebun va avea o mare supărare şi părintele nu are nicio bucurie pentru un fiu sărit din minte.
22O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele.
23Nelegiuitul primeşte daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată cărările dreptăţii.
24Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.
25Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica lui.
26Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept.
27Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput.
28Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.