Biblia sinodală · 33 de versete
1În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul.
2Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.
3Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti.
4Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu ţelul său, la fel şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii.
5Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită.
6Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele.
7Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îi sileşte la pace.
8Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate.
9Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui.
10Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului; la darea hotărârii să nu se înşele gura lui!
11Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.
12Urâciune sunt regii care făptuiesc fărădelegea, fiindcă numai întru dreptate se întăreşte tronul.
13Buzele grăitoare de dreptate sunt plăcute regilor şi iubesc pe cel ce spune drept.
14Întărâtarea regelui este ca vestitorii morţii, dar omul înţelept o domoleşte.
15Seninătatea feţei regelui dă viaţă şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie de primăvară.
16Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai de preţ decât argintul.
17Calea celor drepţi este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufletul său.
18Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii.
19Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decât să împarţi prada cu cei mândri.
20Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit.
21Cel ce este înţelept se cheamă priceput; dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui înmulţeşte ştiinţa.
22Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia.
23Inima celui înţelept dă înţelepciune gurii lui şi pe buzele sale sporeşte ştiinţa.
24Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase.
25Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii.
26Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte.
27Omul viclean pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc arzător.
28Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni.
29Omul asupritor amăgeşte pe prietenul său şi îl îndreaptă pe un drum care nu este bun.
30Cel care închide din ochi urzeşte viclenii; cine îşi muşcă buzele a şi săvârşit răul.
31Bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioşiei.
32Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai preţuit decât cuceritorul unei cetăţi.
33Se aruncă sorţii în pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la Domnul.