Biblia sinodală · 33 de versete
1Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri!
2Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om şi nu am pricepere (care ar putea să fie vrednică) de un om.
3Nici n-am învăţat înţelepciunea şi nici ştiinţa celor sfinţi nu o cunosc.
4Cine s-a suit în ceruri şi iarăşi s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său? Spune dacă ştii!
5Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea.
6Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună!
7Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri:
8Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă,
9Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: «Cine este Domnul?». Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu.
10Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare.
11Este câte un neam de oameni care blesteamă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe maica sa;
12Un neam căruia i se pare că e fără prihană în ochii lui şi care nu este curăţit de necurăţia lui;
13Un neam... O, cum ridică ochii lui sus şi cât se înalţă de sus genele lui!
14Un neam ai cărui dinţi sunt ca săbiile şi ai căror colţi sunt cuţite, ca să mănânce pe cei sărmani de pe pământ şi pe cei săraci dintre oameni.
15Lipitoarea are două fiice care zic: «Dă-mi, dă-mi!». Trei lucruri nu se pot sătura, ba şi al patrulea care nu zice niciodată: «Destul!», şi anume:
16Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: «Destul!».
17Ochiul care îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşluiesc lângă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce.
18Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:
19Calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară.
20Aşa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: «N-am făcut nimic rău!».
21Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde:
22Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine,
23Pentru o femeie dispreţuită când ea se mărită şi pentru o slugă care moşteneşte pe stăpâna sa.
24Patru sunt animalele cele mai mici de pe pământ şi care sunt cele mai înţelepte:
25Furnicile, neam fără putere, care îşi agonisesc vara hrana lor;
26Dihorii, neam slab, care-şi clădesc în stânci locaşul lor;
27Lăcustele care nu au rege şi totuşi ies toate în stoluri;
28Şopârla care se poate prinde cu mâna şi care pătrunde în palatele regilor.
29Trei fiinţe au înfăţişare frumoasă, ba patru, care au un mers măreţ:
30Leul, viteazul printre dobitoace, care nu dă înapoi în faţa nimănui;
31Cocoşul cel ager, ţapul şi regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă.
32De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură.
33Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.