Biblia sinodală · 23 de versete
1Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta,
2Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa.
3Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul,
4Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri.
5Picioarele ei coboară către moarte; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii.
6Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde.
7Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele.
8Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei,
9Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unuia fără de milă;
10Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia;
11Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă,
12Şi să zici: «Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea?
13De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea?
14Puţin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare şi în mijlocul obştii».
15Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău.
16Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe.
17Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine!
18Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe.
19Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze.
20Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute?
21Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui.
22Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat.
23El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri.