Biblia sinodală · 35 de versete
1Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul,
2Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale.
3Fă dar, fiul meu, aceasta: o, izbăveşte-te. Şi fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te şi cazi la picioarele aproapelui tău şi-l roagă;
4Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale.
5Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului.
6Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte!
7Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor,
8Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.
9Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău?
10«Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!».
11Iată, vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine.
12Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze.
13Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele.
14În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă.
15Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac.
16Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său:
17Ochii mândri, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat,
18Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioare grabnice să alerge spre rău,
19Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi.
20Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale.
21Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău.
22Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine.
23Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.
24Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine.
25Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei.
26Că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ.
27Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă?
28Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile?
29Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit.
30Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea;
31Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui.
32Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel;
33El nu dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge.
34Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării;
35El nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.