Biblia sinodală · 36 de versete
1Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său?
2Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă,
3Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare:
4«Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor.
5Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă!
6Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept;
7Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege.
8Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost;
9Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa.
10Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat,
11Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei.
12Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială.
13Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.
14Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea.
16Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului.
17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc.
18Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea.
19Rodul meu e mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit.
20Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte,
21Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor.
22Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.
23Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.
24Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.
25Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.
26Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,
27Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,
28Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,
29Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,
30Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui;
31Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor.
32Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele!
33Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi.
34Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele!
35Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul;
36Iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea».