Biblia sinodală · 18 de versete
1Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,
2A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.
3Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii:
4«Cine este neînţelept să intre la mine!». Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice:
5«Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!».
7Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.
8Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.
9Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.
10Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.
11Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.
12Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
14Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă,
15Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată:
16«Cine este neînţelept să intre la mine!». Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice:
17«Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun».
18Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).