Biblia sinodală · 29 de versete
1Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă!
2Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut.
5Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
6De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
8Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
9Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,
11Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
13Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam.
14Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
15Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă.
16Și se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
17Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa.
18Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor.
19Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul;
20Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din Cer pe pământ a privit,
21Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi,
22Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,
23Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului.
24Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele.
25Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam.
26Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile.
27Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba.
28Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina.
29Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.