Biblia sinodală · 19 de versete
1Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.
2Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.
3Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: «Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor»,
4Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.
5Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.
6Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.
7Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat.
8Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale.
9Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.
10Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;
11Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere;
12Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.
13Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?
14Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.
15Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!
16Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.
17Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.
18Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.
19Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.