Biblia sinodală · 29 de versete
1Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu care judeci.
2Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea.
3Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită, îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
7Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune,
8Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie.
9Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;
10Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
11Căci nu este părtinire la Dumnezeu!
12Câţi, deci, fără Lege, au păcătuit, fără Lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în Lege, prin Lege vor fi judecaţi.
13Fiindcă nu cei ce aud Legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptaţi.
14Căci, când păgânii care nu au Lege, din fire fac ale Legii, aceştia, neavând Lege, îşi sunt loruşi Lege,
15Ceea ce arată fapta Legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără,
16În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe Lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
18Şi cunoşti voia Lui şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din Lege,
19Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în Lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului,
21Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel care propovăduieşti: Să nu furi – şi tu furi?
22Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?
23Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu, prin călcarea Legii?
24«Căci numele lui Dumnezeu, din pricina voastră, este hulit între neamuri», precum este scris.
25Căci tăierea împrejur foloseşte, dacă păzeşti Legea; dacă însă eşti călcător de Lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur.
26Deci dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile Legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur?
27Iar el – din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al Legii – nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera Legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de Lege?
28Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup, este tăiere împrejur;
29Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.