Biblia sinodală · 31 de versete
1Care este deci întâietatea iudeului şi folosul tăierii împrejur?
2Este mare în toate privinţele. Întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
3Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu?
4Nicidecum! Ci Dumnezeu se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul întru minciună, precum este scris: «Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu».
5Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? – Ca om vorbesc.
6Nicidecum! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
7Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
8Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreaptă.
9Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub păcat,
10După cum este scris: «Nu este drept niciunul;
11Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.
13Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor;
14Gura lor e plină de blestem şi amărăciune;
15Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
16Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
17Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;
18Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor».
19Dar ştim că cele câte zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20Pentru că din faptele Legii niciun om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului.
21Dar acum, în afară de Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de proroci.
22Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire.
23Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu;
24Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus.
25Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (*jertfă de*) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute,
26Întru îngăduinţa lui Dumnezeu, ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus.
27Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care lege? Prin legea faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
28Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii.
29Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor.
30Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur şi, prin credinţă, pe cei netăiaţi împrejur.
31Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.