Iov 18

1Atunci Bildad din Şuah a început să vorbească şi a zis:

2«Când vei ajunge odată la capătul unor astfel de vorbe? Vino-ţi în fire şi apoi vom vorbi.

3Pentru ce suntem socotiţi ca nişte dobitoace? De ce să trecem în ochii tăi drept vite cornute?

4Nu cumva pentru tine care te sfâşii în mânia ta, o să ajungă pământul să se pustiască şi stâncile să se mute din locul lor?

5Fireşte, lumina nelegiuitului se stinge şi flacăra focului lui nu mai străluceşte.

6Lumina se întunecă în cortul lui şi candela de deasupra lui se isprăveşte.

7Paşii lui, altădată vânjoşi, se îngustează şi propriul lui sfat acum îl poticneşte.

8El dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de sfori.

9Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el.

10Cursa care trebuia să-l prindă este ascunsă în pământ şi prinzătoarea stă în poteca lui;

11Spaimele dau peste el din toate părţile şi se ţin de el pas cu pas.

12Lângă bunătăţile lui el moare de foame şi nenorocirea lui stă gata lângă el.

13Boala muşcă din trupul lui. Primul născut al morţii roade mădularele lui.

14Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară şi târât înaintea groaznicului împărat.

15Nimeni din ai lui nu mai sălăşluieşte în cortul lui, care nu mai este al lui. Pe locuinţa lui plouă cu pucioasă.

16Rădăcinile lui se usucă în pământ, iar ramurile lui se veştejesc în aer.

17Pomenirea lui se şterge de pe pământ şi în toată lumea numele i-a pierit.

18De la lumină i-au dat brânci în întuneric şi de pretutindeni e scos afară.

19Nu lasă nici urmaşi, nici sămânţă în poporul său şi nimeni nu mai trăieşte după el prin locurile prin care a locuit.

20Cei din apus s-au mirat foarte de soarta lui şi cei din răsărit au simţit fiori în ei.

21Aceasta rămâne din sălaşurile celui nelegiuit şi iată locul celui ce n-a cunoscut pe Dumnezeu».