Biblia sinodală · 29 de versete
1Şi Ţofar din Naamah a început să vorbească şi a zis:
2«Cugetul meu mă împinge să vorbesc, din pricina frământării pe care o simt în mine.
3Am auzit o învăţătură care mă scoate din sărite şi atunci o pornire vijelioasă, din duhul meu, mă face să răspund.
4Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ,
5Desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă?
6Chiar dacă statura lui s-ar înălţa până la ceruri şi cu capul s-ar atinge de nori,
7El totuşi va pieri ca o nălucă, pe vecie, şi cei ce îl vedeau vor întreba: Ce s-a făcut?
8Zboară ca un vis şi nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte.
9Ochiul, care îl privea, nu-l mai vede şi locul unde se găsea, nu-l mai zăreşte.
10Feciorii lui vor trebui să cerşească mila celor săraci şi mâinile lui vor da înapoi ce a luat cu forţa.
11Oasele lui sunt încă pline de vlaga tinereţii, dar ea se va culca cu el în pulbere;
12Dacă răutatea este dulce în gura lui, el o ascunde sub limba lui.
13Dacă o ține în gură şi nu o scuipă, dacă o mestecă în cerul gurii,
14Totuşi hrana lui în măruntaiele lui se strică şi se face în intestinele lui venin de năpârcă.
15Averea, pe care a înghiţit-o, acum o varsă; Dumnezeu i-o dă afară din pântece.
16Venin de şarpe otrăvitor sugea. Limba de năpârcă îl omoară!
17El nu va mai vedea pâraiele de proaspăt untdelemn, valurile de miere şi de smântână.
18Dă îndărăt ce-a câştigat şi nu se mai foloseşte de câştig şi de roadele negustoriei sale nu se mai bucură.
19Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească.
20El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte.
21Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine deloc.
22Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui.
23Când va fi gata să-şi sature pântecele, Dumnezeu va dezlănţui asupră-i urgia mâniei Sale şi va ploua cu săgeţi peste el.
24Dacă va scăpa de platoşa de fier, îl va străpunge arcul de aramă.
25O săgeată îi iese din spate, o alta i s-a înfipt în ficaţi şi spaimele morţii îl sfârşesc.
26Toată neagra pieire ameninţă comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie pe oricine va mai rămâne din cortul lui.
27Cerurile vor dezveli fărădelegea lui şi pământul i se va ridica împotrivă.
28Năpraznică revărsare de ape va mătura casa lui şi apele vor curge în ziua dumnezeieştii mânii.
29Aceasta este partea hărăzită de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este moştenirea pe care el o primeşte de la Domnul».