Biblia sinodală · 28 de versete
1Argintul are zăcămintele lui de obârşie şi aurul are locul lui de unde-l scoţi şi-l lămureşti.
2Din pământ scoatem fierul şi din stânca topită scoatem arama.
3Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră şi în beznă.
4Un popor străin a săpat cărări pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra şi departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii şi se clatină încoace şi în colo.
5Şi deasupra este pământul din care iese pâinea, dar pe dedesubt este răvăşit ca de foc.
6Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur,
7Cărări pe care nu le-a cunoscut pasărea de pradă şi pe care ochiul vulturului nu şi le-a însemnat.
8Fiarele sălbatice nu le-au călcat niciodată, niciodată leul nu s-a strecurat pe aici.
9Dar omul a ajuns cu mâna lui la aceste stânci de cremene şi munţii i-a răsturnat din temelie.
10El a săpat şanţuri în stânci şi nimic de preţ nu scapă privirii lui.
11El a răscolit izvoarele apelor şi tot ce era în adâncime a scos afară la lumină.
12Dar înţelepciunea de unde izvorăşte ea şi care este locul de obârşie al priceperii?
13Pământeanul nu cunoaşte calea către ea, căci ea nu se găseşte pe meleagurile celor vii.
14Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu! Şi marea a spus la fel: Ea nu este la mine!
15Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur şi argintul nu-l cântăreşti ca s-o plăteşti.
16Ea nu poate să fie preţuită nici cu aurul Ofirului, nici cu preţioasa cornalină, nici cu pietre de safir!
17Cu ea alături nu pot să stea nici aurul, nici cristalul şi cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea.
18Despre mărgean şi despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înţelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor.
19Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea şi cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată!
20Şi această înţelepciune de unde vine ea şi care este sălaşul priceperii?
21Ea a fost ascunsă de ochii oricărei făpturi vii; ea a fost tăinuită şi de pasărea cerului.
22Adâncul şi moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
23Dumnezeu îi cunoaşte drumul şi numai El este Cel ce ştie locuinţa ei.
24Când El privea până la marginile pământului şi îmbrăţişa cu ochii tot ce se află sub ceruri,
25Ca să dea vântului cumpănă şi să chibzuiască legea apelor,
26Când El statornicea ploilor un făgaş şi o cale bubuitului tunetului,
27Atunci El a văzut înţelepciunea şi a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea.
28După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înţelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă priceperea».