Biblia sinodală · 22 de versete
1Atunci Bildad din Şuah a răspuns şi a zis:
2«Până când vei tot vorbi astfel de lucruri şi cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia?
3Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea?
4Dacă feciorii tăi au păcătuit faţă de El, El i-a lăsat să se prăbuşească sub povara nelegiuirii lor.
5Dar tu, dacă vii la Dumnezeu, dacă te rogi de Cel Atotputernic,
6Dacă eşti nevinovat şi fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta şi va clădi la loc casa dreptăţii tale
7Şi starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă.
8Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră şi ia aminte la cele trăite şi păţite de părinţi.
9Căci noi suntem de ieri şi nu ştim nimic, căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră.
10Ei îţi vor da învăţătură, ei îţi vor grăi şi din inima lor îţi vor cuvânta unele ca acestea:
11Oare papura creşte fără baltă şi rogozul fără umezeală?
12Pe când încă este în floare şi nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană.
13Tot aşa se întâmplă cu toţi aceia care uită pe Dumnezeu şi aşa se veştejeşte nădejdea celui nelegiuit.
14Încrederea lui e spulberată şi bizuinţa lui este o pânză de păianjen.
15Se sprijină pe casa sa, dar ea nu se ţine; se agaţă de ea, dar casa se prăvale.
16Stă plin de suc în faţa soarelui şi în grădina unde este îşi întinde vlăstarii;
17Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele şi se înfig în adâncul stâncilor.
18Dacă îl smulgi din loc, locul îl tăgăduieşte: Nu te-am văzut niciodată!
19Iată-l acum putred, pe cărare, şi din pământ răsar alţi vlăstari.
20Dumnezeu nu dispreţuieşte pe cel desăvârşit şi nu ia de mână pe răufăcători.
21Gura ta va fi plină încă o dată de râsete şi buzele tale de veselie.
22Cei ce te urăsc se vor înveşmânta în ruşine şi cortul celor răi va pieri!».