Biblia sinodală · 35 de versete
1Atunci Iov a răspuns şi a zis:
2«Ştiu bine că aşa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur.
4A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă şi să rămână teafăr?
5El mişcă munţii din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui.
6El zguduie pământul din temelia lui, aşa încât stâlpii lui se clatină.
7El porunceşte soarelui şi soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor.
8El singur este Cel ce întinde cerurile şi umblă pe valurile mării.
9El a zidit Carul mare, Raliţa, Pleiadele şi cămările stelelor de miazăzi.
10El a făcut lucruri mari şi nepătrunse şi minuni fără de număr.
11Iată, dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd, şi dacă se strecoară, eu nu-I prind de veste.
12Dacă ia şi ridică, cine va putea să-L oprească şi cine-I va zice: Ce ai făcut?
13Dumnezeu nu-Și înfrânează mânia Sa şi sub El se încovoaie toţi slujitorii mândriei.
14Şi eu atunci cum o să-I răspund şi ce cuvinte o să aleg?
15Chiar dacă aş avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga judecătorului.
16Chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aş putea să cred că ascultă glasul meu,
17Căci El mă sfărâmă ca sub furtună şi înmulţeşte fără cuvânt rănile mele.
18El nu-mi dă răgaz să răsuflu şi mă adapă cu amărăciune.
19Dacă este vorba de putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra?
20Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.
21Sunt oare desăvârşit? Eu singur nu mă cunosc pe mine şi viaţa mea o dispreţuiesc.
22Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimiceşte pe cel desăvârşit şi pe cel viclean.
23Dacă o nenorocire aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor fără de vină?
24Dacă o ţară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă faţa judecătorilor Săi. Şi dacă nu El, cine atunci?
25Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de veşti şi au fugit fără să vadă fericirea.
26S-au strecurat ca nişte bărci de papură, ca un vultur care se năpusteşte asupra prăzii sale.
27Dacă zic: Vreau să-mi uit suferinţa, să-mi schimb înfăţişarea şi să fiu voios,
28Sunt năpădit de teama chinurilor mele, ştiind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat.
29Dacă sunt vinovat, de ce să mă mai trudesc zadarnic?
30Dacă m-aş spăla cu zăpadă şi mi-aş curăţi mâinile cu leşie,
31Atunci Tu tot m-ai cufunda în noroi, încât şi veşmintele mele s-ar scârbi de mine.
32Căci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca să stau cu El de vorbă şi ca să mergem împreună la judecată.
33Între noi nu se află un al treilea care să-şi pună mâna peste noi amândoi
34Şi care să depărteze varga Sa de deasupra capului meu, aşa încât groaza Lui să nu mă mai tulbure;
35Atunci aş vorbi şi nu m-aş mai teme de El. Dar nu este aşa şi eu sunt singur cu mine însumi.