Biblia sinodală · 35 de versete
1Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
2Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl dispreţuieşte.
3În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc.
4Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
5Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
6Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară.
7Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu ştii că nu este nicio ştiinţă pe buzele lui.
8Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor neînţelepţi este înşelăciune.
9Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere.
10Inima cunoaşte amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi bucuriile ei.
11Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepţi va înflori.
12Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii.
13Chiar când râdem, inima se întristează; bucuria se sfârşeşte prin plângere.
14Nelegiuitul se va sătura de căile sale şi omul bun de roadele sale.
15Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi.
16Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.
17Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte.
18Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
19Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi.
20Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.
21Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
22Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr.
23Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
24Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana celor nebuni este nebunia.
25Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
26Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
27Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii.
28Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului.
29Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.
30O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.
31Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte.
32Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui.
33Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată.
34Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor.
35Bunăvoinţa regelui este pentru sluga înţeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face ruşine.